Nici vara nu încetează activitatea trupei Váróterem Projekt.
În data de 29 iulie am fost la Racoș, unde am jucat spectacolul Proba mazărei pentru tinerii de acolo, de la ora 17 la Casa de Cultură. Spectacolul a făcut parte din tabăra de la Racoș, organizată în cadrul proiectului 100 de ani de România. Istorii secundare de Reactor de creație și experiment.
În data de 3 august vom face o vizită la Carei tot cu Proba mazărei. Vom juca de la ora 19:30 pe scena din Parcul Dendrologic în cadrul Junior Day.
Iar pe data de 9 august, spectacolul nostru Qkac (Viermișor) este invitat la festivalul Thealter din Szeged. Curiozitatea invitației o constituie faptul că rimele lui Varró Dániel vor fi tălmăcite de Qkac și Sebők Maya în Penitenciarul Csillag.

Nu ne oprim nici la sfârșitul stagiunii! Am început repetițiile celui mai nou spectacol a trupei, care va fi prezentat la începutul stagiunii următoare, la sfârșitul lunii septembrie. Spectacolul este regizat de Sipos Krisztina, ea fiind implicată în numeroase spectacole ale Váróterem Projekt, totodată ea a regizat spectacolul Marți – spectacol choirtemporan. Echipa de lucru: Bodoki-Halmen Zsolt – compozitor; Gábor Zsófia – scenograf; Csepei Zsolt – scriitor și actor; Imecs-Magdó Levente, Pál Emőke, Rácz Endre, Ötvös Kinga și Sebők Maya – actori; Rend Orsolya – asistent și Sipos Júlia – tehnician. Realizarea spectacolului este finanțat de AFCN și NKA. Să ne întâlnim în septembrie!

Am ajuns la cea de-a patra premieră al acestui an, și totodată la încheierea stagiunii. Vineri, pe 15 iunie începând de la ora 20 prezentăm spectacolul intitulat Intimidate Me. Producția este a treia colaborare între regizorul Cosmin Matei și Váróterem Projekt, după spectacolele Occupy Yourself și Reacting Chernobyl.

Sinopsis: Indiferent de cum ne mișcăm în vastele teritorii subiective, corporalizăm sentimente de emoții, gânduri și acțiuni alternative. Devenim chiar și obiectul lor. Sub toate acestea însă lucrează transversal imaginarul vieții. Accesul la acest imaginar a devenit arta fiecăruia dintre noi. E responsabilitatea noastră unde anume alegem să îl plasăm. Nu de puține ori însă se întâmplă ca obiectele să intre într-un vid de orientare. Iar responsabilitatea experimentaților față de instinctele de orientare ale celor novici comportă o condiție vitală. Iar când ambii poli împărtășesc același vid de orientare, doar haosul mai muncește cu particulele elementare, integritatea lor devenind o variabilă. Așadar, unde ne plasăm imaginarul?