Spectacol fără titlu despre oamenii fără adăpost
- Date producție
- Galerie
- Presă
Regizor: Albu István
Text: Albu István, Bertóti Johanna, Daróczi Noémi, Naomi Iizuka
Traducere: Adorjáni Panna
Dramaturg: Bertóti Johanna
Costume: Kürti Andrea
Asistent de producție: Sipos Krisztina
Tehnician: Imecs Tamás
Actori: Csepei Zsolt, Daróczi Noémi, Imecs-Magdó Levente, Imre Éva, Molnár Bence, Sebők Maja, Simó Emese, Vetési Nándor
Data și locul premierei: 16 decembrie 2012, Sala de așteptare, str. Brassai, nr. 5., Cluj-Napoca
Trupa a abordat tema depărtându-se de mijloacele teatrale tradiționale, nu a lucrat cu o piesă deja scrisă. Punctul de plecare este realitatea, pe care toți o resimțim, și în care oamenii stăzii sunt personaje, la fel ca membrii trupei sau ca oricine altcineva.
Grupul de creatori a fost interesat de destinele desfășurate în stradă, în imediata noastră apropiere. Repetițiile propriu-zise au fost completate de o cercetare, aceasta constând, pe de o parte în întâlnirea cu oameni fără adăpost, cu intervievarea lor, pe de altă parte în studierea altor opere cu temă asemănătoare (filme documentare, drame sau texte scrise de oameni fără adăpost). Este vorba, deci, despre un proces teatral în care textul s-a născut odată cu spectacolul.
Nici structura spectacolului n-o putem numi tradițională. Spectatorul nu urmărește o întâmplare coerentă, fragmentele de poveste, care aparțin diferitelor teme îmbinându-se astfel încât la sfârșit să alcătuiască un tot gen mozaic. De-a lungul repetițiilor trupa a fost interesată în mod constant de întrebarea: cum poate fi îndeplinită (sau în altă ordine de idei cum se epuizează) misiunea unui grup teatral în abordarea acestei teme? Care sunt absurditățile legate de oamenii fără adăpost? Putem oare să facem ceva pentru acești oameni, care să însemne mai mult decât liniștirea propriei noastre conștiințe? E destul, e permis să facem un specatcol despre ei?
Participare la festival:
27 iunie 2013 – Festivalul Teatrelor Maghiare de la Kisvárda, ediția a XXV-a
Turbuly Lilla: Două ore incomode
7óra7, 16 iulie 2013
„Trupa (Csepei Zsolt, Daróczi Noémi, Imecs-Magdó Levente, Imre Éva, Molnár Bence, Sebők Maya, Simó Emese, Vetési Nándor) în orice caz face tot posibilul să aducă mai aproape de noi această lume, și toate acestea le fac fiind atenți unul la celălalt cu un stil de joc natural, curat, iar acest fapt rămâne ca impresie generală, chiar dacă există în spectacol scene intenționat exagerate.
(…)
În cazul acestei probleme nerezolvate din punct de vedere social și politic Trupa Waitingroom Project caută, respectiv se apropie de posibilitățile de afirmare și prezentare teatrală cu sensibilitate și cu bune intenţii.”
Csinta Samu: Spectacole din Transilvania la festivalul teatral de la Kisvárda
Székelyhon.ro, 28 iunie 2013
„Nu există soluție – de ce tocmai teatrul ar reuși ceea ce o societate întreagă nu reușește? – spectatorul însă își evaluează toată noaptea propria relație cu o lume pe care foarte puțini reușim să o tratăm cu empatie. Jocul actoricesc profesionist, respectiv fragmenetele din interviurile filmate cu „adevărații” oameni fără adăpost – în cazul cărora uneori mai puțin ar fi însemnat mai mult – ajută mult în acest sens.”
Varga Anikó: Sorți neștitute
Kisvárdai Lapok, 28 iunie 2013
„În spectacolul celor de la Waitingroom Project cel mai simpatic este căutarea (unui limbaj). Creatorii simt exact că reprezentarea teatrală realistă nu este o direcție productivă, din acest motiv îl vedem pe homeless-ul dintr-o metropolă apărând în timpul turnării unei scene pentru un film documentar despre natură, încolțit de gazda emisiunii – o mixtură Bear Grylls–David Attenborough –, care îl provoacă pe subiectul cercetării cu un muc de țigară și alcool.
Kovács Bea: Oameni fără adăpost în Sala de așteptare
Játéktér.ro, 4 ianuarie 2013.
„Producţia, pe lângă faptul de a nu avea un titlu, este plină de idei frapante (dramaturg: Bertóti Johanna): Imecs-Magdó Levente în rolul unui chelner care îşi dă importanţă, în lipsa meselor „pune” pe sol băuturile oaspeţilor invizibili; tot în această scenă Vetési Nándor provoacă minute inconfortabile, dar amuzante, jucând un homeless cu dizabilitate fizică (…). Vetési, pe lângă aceasta, într-o altă scenă este irezistibil de haios în rolul părintelui ortodox, deoarece apelează la nişte stereotipii religioase şi naţionale binecunoscute de spectatori. O scenă la fel de populară a fost cea în care Csepei Zsolt se întoarce în rolul unui guru săltăreţ de televiziune şi prin jocul său dinamic parodizează mass-media comercială.”
