Fishez

Regia: Sipos Krisztina
Asistenți regie: Gábor Zsófi și Vass Zsuzsanna
Decor și costume: Gábor Zsófi
Sunet: bodoki-halmen zsolt / Emil Gherasim
Technica: Sipos Júlia
Asistenți de producție: Rend Orsi și Imecs-Magdó Levente
Distributie: Csepei Zsolt, Pál Emőke, Rácz Endre, Sebők Maja / Varga Hunor-József

Data și locul premierei: 18 octombrie 2018, ZUG.zone (str. Traian nr. 40-42, Cluj-Napoca)

Sinopsis:

Se spune că peștii au o memorie de doar 3 secunde. Adică din trei în trei secunde pentru ei lumea renaște. Pot fi surprinși de un ecou.
În schimb noi, oamenii, putem stoca milioane de amintiri.

“M-am oprit. Acolo, în fața ușii. În penumbră. Doar pentru un minut, care a durat șapte ani. Mi s-a făcut pielea de găină. M-am umplut de solzi. Doar sunetele îmi vâjâie în cap. Pe rând. Măcar e ceva care să fragmenteze această permanență.”

Spectacol finanțat de către AFCN, NKA , BGA și EMMI.

Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Fotografii: Bethlendi Tamás, Orbán Eszter.

Puskás Panni: Și Dumneavoastră pentru ce vă pierdeți timpul?
revizoronline.com, 22 iunie 2021

„Spectacolul prezintă dileme foarte actuale în acest domeniu, vorbind despre modul în care societatea informațională ne-a transformat relația cu timpul. De exemplu, personajele își fac un selfie, astfel încât să poată vedea în șaptesprezece secunde cât de tineri erau cu șaptesprezece secunde mai devreme.”

Jankó Szép Yvette: M-auzi? Nu te aud!
in Játéktér, 2018/iarna, ediția 7, nr. 4.

”Nu este o tragedie clasică, atât este sigur, nu este o comedie bine făcută, nici măcur nu e o alegorie existențială absurdă această viziune jucăușă și deprimantă, pe care echipa de creație coordinată de Sipos Krisztina aduce în fața noastră, mai exact, între noi și în jurul nostru.”

Kovács Bea: Moarte; Orgasm
www.szinhaz.net, 08 martie 2019

”Rămân întrebări: căt de mult ne ocupăm cu moartea și cât de mult merită să ne ocupăm de ea? Avem o imagine a lui Dumnezeu dincolo de închinare și de câte o Doamne-ferește? Credință? Există sufletul? Dar corpul? Un actor se gândește mai mult la distrugerea corpului său și la pierderea tinereții sale dacât toți ceilalți? Și viața? Conștiința? Nu știu. Rareori se întâmplă ca un astfel de spectacol evaziv să lase în urmă atât de multe întrebări. Și mai mult, face aste cu umor, sau cel puțin în mod stoic. Totodată e acolo și plutirea, bălăceala. Eu aș mai rămâne.”