Ce-ai făcut timp de trei ani?

Regie colectivă
Actori: Csepei Zsolt, Imecs-Magdó Levente, Molnár Bence (într-o distribuție anterioară Visky Andrej), Molnár Margit, Sebők Maja, Simó Emese (într-o distribuție anterioară: Ravasz Tekla), Vetési Nándor
Decor: Gábor Zsófia
Costume: Kürti Andrea
Text: Bertóti Johanna
Muzică: Bertóti Johanna, Iszlai József și Sándor Balázs
Trailer: Iszlai József
Subtitrare: Bertóti Johanna
Tehnică: Imecs Tamás
Imagine şi PR: Makkai Júlia Anna

Data și locul premierei: 28 noiembrie 2011, Casa Tranzit, str. Gh. Barițiu, nr. 16, Cluj-Napoca
Durata spectacolului: 2 ore 15 minute cu o pauză

Este student la Cluj.
Învaţă repede numele pub-urilor.
Părinţii săi îi trimit pachet în fiecare lună.
Mucegaiul acoperă conţinutul unui borcan uitat.
Călătoreşte cu jumătate de preţ.
E-n stare să-şi cheltuiască în două zile banii primiţi pentru două săptămâni.
Poate că face blatul.
Nu doarme întotdeauna acasă. Câte-odată doarme, câte-odată nu.
Ar vrea să mănânce ceva cald.

Spectacolul prezintă problemele cotidiene ale studenţilor legate de integrarea în comunitate, de impasurile birocratice umilitoare, de situaţiile la care studenţii trebuie să facă faţă de-a lungul studiilor. În ciuda titlului, spectacolul nu se ocupă doar cu perioada propriu-zisă a studiilor, ci şi cu căutarea unui loc de muncă după terminarea facultăţii, de lipsa perspectivelor pentru tineri şi cu emigrarea în masă ce rezultă din aceasta. Pune în faţa oglinzii studentul dintotdeauna, dar se adresează şi tinerilor care se pregătesc pentru facultate, celor care au terminat-o deja şi, nu în ultimul rând, părinţilor.
Spectacolul este caracterizat prin alternarea părţilor care prelucrează situaţii reale şi a celor total utopice, a scenelor realiste şi a celor absurde. Punctele de plecare sunt aproape întotdeauna componentele bine cunoscute ale vieţii de student: pub-ul, petrecerea de acasă, secretariatul, copiatul la examene, sarcina nedorită, foamea etc. Spectacolul Ce-ai făcut timp de trei ani? prezintă în limbaj teatral aceste teme, cu muzică live, cu intenţia de a distra, pe de-o parte, şi de a confrunta publicul cu problemele actuale, pe de altă parte.

Participare la festivaluri:
27 martie 2014: Zilele Artei din Clujene – Sopron
11 octombrie 2013: TiMAF – Cluj-Napoca
17 noiembrie 2012: Festivalul Interetnic de Teatru – Oradea
26 octombrie 2012: 5. Festivalul dráMA – Odorheiu Secuiesc

Durata montării: 5 ore
Durata demontării: 2 ore
Spațiu de joc: 8 m x 8 m

Lumini:
12 PC 1000W,
5 ETC 650W/PC 1000W
17 circuite în total.

Sunet:
2 boxe (min. 300W)
1 mixer cu minim 8 canale

Fotografii: Bethlendi Tamás: 1-10; Demes Hanna: 11-13; Kővágó Nagy Imre: 14-19.

Vicsi Judith: Ce-ai făcut timp de trei ani? – Facultate la puterea a treia
Perspektíva, 31 ianuarie 2015
„Cele două ore au fost pline de cântece melodioase și de texte pline de umor.”

Lovassy Cseh Tamás: Trei ani – putere
Játéktér.ro, 17 ianuarie 2013
„Acesta este unul dintre meritele trupei Waitingroom Project: prin faptul că abordează teme care forțează limitele noastre, a tuturor studenților clujeni (și nu numai) (…), au atras un strat total nou în apropierea scenei. Pe de-o parte. Pe de altă parte au adus în atmosfera noastră ardeleană plină de mirosul stătut al costumelor, a decorurilor prăfuite, și dușumelei care scârțâie, ceva ieșit din comun, ceva lejer, ceva tineresc, dar care întotdeauna ne pune pe gânduri, deci ceva ce încă și acum ne lipsește, deși cei de la trupa Waitingroom Project au împlinit trei ani.”

Kovács Emőke: Ce-ai făcut timp de trei ani? – Waitingroom Project, Cluj-Napoca
Blog Ifeszt, 17 noiembrie 2012
„(…) mă bucur pentru inițiativa trupei Waitingroom Project, pentru că sunt deschiși spre o tematică diferită.”

Réman Orsolya: O gustare din lumea contemporană
Blog dráMA 4, 27 octombrie 2012
„Această metodă de lucru este foarte palpitantă, și e un exemplu bun pentru tendințele inovatoare ale teatrului independent din zilele noastre.”

Demény Péter: Columb în Sala de așteptare
Erdélyi Riport, anul al XI-lea., nr. 22. (428.), 8 iunie
„Interpretările sunt toate excelente. Sebők Maya este strălucit de deranjată în rolul doctoriței care părăsește ultima țara, este profesoara strălucit de doritoare, strălucit de speriată și ofensată, este o mămică strălucită, căreia soțul îi dă o palmă pentru că el nu vrea copilul. Molnár Margit este o victimă splendidă în scena cu autostopul , o concurentă splendidă în emisiunea studențească de gătit, un grănicer maghiar splendid. Ravasz Tekla este o secretară tulburătoare, o mamă tulburătoare a fiului risipitor. Csepei Zsolt este un soț nemaipomenit, mai târziu un student nemaipomenit în scena cu profesoara, joacă nemaipomenit unul dintre personajele jocului pe calculator. Imecs Levente este un fiu risipitor minunat, este un partener minunat în jocul pe calculator, este un student american (sau de care o fi) minunat la scena chefului. Vetési Nándor este un agresor uluitor și un urs zguduitor (este un urs în sensul restrâns al cuvântului în costumul imens de pluș), un grănicer uluitor și un tată uluitor. Visky Andrej este un polițist fantastic, un personaj fantastic din jocul pe calculator, este fantastic ca gazdă în emisiunea de gătit.”

Veres K. Réka: Ce putem să facem timp de trei ani?
Szabadság, 2 mai 2012
„Pentru un outsider scenele pot să pară exagerate, dar cei care au trăit rolul de studenți clujeni, pot vedea pe scenă trecutul sau prezentul lor. Dar în spatele umorului există conflicte reale, tocmai din cauza încadrării în noul mediu.”

Kovács Bea: Documentar sau fals?
Helikon, anul al XXII-lea., 2012. nr. 4. (594.) – 25 februarie
„Este vorba despre o echipă de creatori tineri, care simt că arta nu reflectează asupra realității, din care de fapt se inspiră – în cazul nostru asupra vieții studențești din Cluj.”

Széman E. Rózsa: Ce-a făcut trupa Waitingroom Project timp de trei ani?
Szabadság, 3 decembrie 2011
„Ce-ai făcut timp de trei ani? este un spectacol complex, rupt din viaţă, un tot unitar, în care în acelaşi timp nu se simte mirosul de sudoare al improvizaţiilor. (…) Membrii trupei prezintă episoade ale vieţii studenţeşti, nu iau poziţie pro sau contra, lasă în seama spectatorului să decidă care parte are dreptate în situaţiile diferite. Însă nu lasă nici o urmă de îndoială asupra ceea ce au făcut ei înşişi, cei din WaitingRoom Project timp de doi ani: au devenit o echipă puternică, omogenă, care poate să facă faţă şi greutăţilor unui spectacol fără puncte de sprijin precise.”