- Date producție
- Galerie
- Presă
Text și regie: Botos Bálint
Scenografie: Cosmin Matei
Costume: Gábor Zsófia
Muzică: Bocsárdi Magor
Distribuție: Csepei Zsolt, Imecs-Magdó Levente, Mostis Gergő, Pál Emőke, Sebők Maja, Sipos Júlia, Udvari-Kardos Tímea
Primul spectacol: 19 martie 2018, ora 19, ZUG (Cluj, str. Traian nr. 40-42)
Sinopsis:
Un oraș mic și liniștit undeva la câmpie. Aici sosește acasă actrița, care se confruntă cu o criză personală și profesională. Ea vine să își vândă moștenirea și să își adune puțin gândurile, în liniștea micului oraș. Totul pare simplu: rezolvă problemele legate de moștenire, se întâlnește cu niște prieteni vechi, apoi se întoarce pentru a-și continua rutina zilnică.
În timpul scurtei vizite, sub liniștea micului oraș trecutul prinde viață, ca o parte a moștenirii care nu se supune legilor și pe care o purtăm cu toții în noi. Pe măsură ce aceste straturi revin la suprafață, se adâncește criza personală a actriței, devenind încet-încet o criză a comunității.
Participare la festival:
05 august 2019, Săptămâna transilvăneană 2019, Gyulai Várszínház – Gyula (HU)
21 iunie 2019, Festivalul Teatrelor Maghiare din Kisvárda, Casa Artelor – Kisvárda (HU)
11 mai 2019, turneu Dumbrava, Sinagoga Veche ALTERRA – Szeged (HU)
09 mai 2019, turneu Dumbrava, Teatrul Bethlen Téri – Budapesta (HU)
06 aprilie 2019, Festivalul Deszka, Teatrul Csokonai – Debrecen (HU)
05 octombrie 2018, Tranzit Fest, Teatrul de Nord – Satu Mare
21 martie 2018, Festivalul ”PoiMâine”, Teatrul Szigligeti – Oradea
Realizarea spectacolului a fost finanțat de AFCN, NKA și EMMI. Partenerii noștri sunt Mesele Vesele și spațiul comunitar K+.
Fotografii: Bethlendi Tamás.
Balogh Tibor: Incendiul amintirilor
Kisvárdai Lapok, anul XXI., nr. 1., 22 iunie 2019
„«Și degeaba am pleca de aici, mereu ne vom reîntoarce.» Mașina timpului condusă de Botos Bálint urmărește această frază. Actorii săi și colaboratorii tehnici înfățișează sugestiv caracterul capricios al amintirilor: amestecarea evocării trecutului moștenit, a trecutului personal recent, a adolescenței și a maturității suferite ne face să înțelegem: viitorul nu a fost, nu este și nici nu e posibil. Un spectacol tulburător, cu latențe bergmaniane, care ne invită la meditație.”
Kovács Bea: Multitudinea sarcinilor noastre
www.szinhaz.net, 04 iunie 2019.
„Sarcina căutării identității apasă pe umerii aceastei femei anonime, care încearcă să formuleze, călcând peste traumele moștenite de la mame, bunici, străbunici și alți strămoși, cine este ea cu adevărat. Dar în timp ce putem renunța la obiecte și case relativ ușor, e mai greu să ne despărțim de moștenirea invizibilă a înaintașilor noștri – care se îmbibă în mod dovedit în moleculele noastre. A arde până la capăt traumele și mărăcinii asupririlor tolerate și suferite: într-un anumit sens la aceasta se angajează «Eszter».”
Dömötör Adrienne: Psycho, real, suprareal
www.szinhaz.net, 03 iunie 2019.
„Atractivitatea spectacolului constă în polifonia acestuia, ceea ce până la un anumit punct este prezent deja și în materialul literar, devine însă complet prin munca regizorului cu deschidere și spre improvizația actorilor (…) Din toate acestea rezultă un vârtej deosebit, o mulțime simultană de sensuri, încât uneori putem simți: conștiința și subconștientul, sentimentele și pornirile, lumea viselor și a coșmarurilor capătă aici o formă scenică.”
Vilmos Eszter: Tendințe, tăceri și cărți cu mercur
Deszkakalauz, 07 aprilie 2019
„Ei cântă într-o armonie plăcută (muzica lui Magor Bocsárdi), iar spectacolul începe. Piesa Dumbrava scrisă/regizată de Botos Bálint se desfășoară într-un mic oraș și este vorba de traumele reprimate și apoi exprimate, uneori ereditare de generații. (…) Dialogurile ori stilizate (stând în spatele unui microfon, povestind îndreptați spre public), ori reprezentate realist, sunt întrerupte de melodii cu texte excelent proporționate, cântate împreună.”
Ema Onofrei: Povestea ei, povestea tuturor
tranzitfeszt.teatruldenord.ro, 06 octombrie 2018
„Cu toate acestea, m-a fascinat sinceritatea actorilor și dragul cu care jucau, de parcă ceea ce spuneau le-ar fi aparținut. Păreau încântați să ne arate viața din micul oraș pe care l-au construit, imaginar, în fața noastră. Și au lucrat atât de bine cu imaginația publicului, încât chiar am putut vedea taxiul, casa, cana cu flori urâte… Am putut vedea chiar și emoțiile pe care le trăiau.”
Turbuly Lilla: În mișcare
http://www.kutszelistilus.hu, 28 martie 2018
„În comparație cu spectacolele văzute până acum ale trupei independente clujene, Dumbrava are un țesut mai transparent, este mai sentimentală (într-un sens bun al cuvântului) și mai delicată.”
Eszter Brassai: Vieți uzate pe un perete de casă
szigligeti.wordpress.com, 22 martie 2018
”Ce ai lua cu tine din casa ta veche de familie, dacă ar trebui să o vinzi? Care este acel tangibil, evaluabil care poate fi transpus într-o altă dimensiune? De ce ne legăm de anumite obiecte și locații? Personajele sunt înlănțuiți de dovezile tangibile ale trecutului lor.”